Marin Sorescu (1936 – 1996) a fost un poet și dramaturg de origine româneasca. El a fost considerat unul dintre cei mai emblematici și influenti autori ai literaturii române postbelice, ale cărui cărți au fost publicate în numeroase limbi straine. Cu o puternica prezență în cultura românească contemporană, Sorescu a continuat să influențeze comunitățile literare din întreaga lume prin opera sa diversă și creativă.

Sorescu a explorat teme variate în producția sa, de la parodii la realism dur și minimalism poetic. În cea mai mare parte a muncii sale, Sorescu a reluat rădăcinile folclorice și culturale ale țării sale prin folosirea unei diversități de metafora și aluzii istorice și științifice. Una dintre piesele sale, „carămot-ul lui Răduleț”, este un răspuns modern la o legendă est-slavă veche.

Sorescu a devenit rapid o prezență dinamică în istoria culturală a României, de la lansarea cărților sale în anii 60 la cooptarea sa în Academia Română în anul 1985. A avut, de asemenea, șansa de a lucra cu unele dintre cele mai influente figure literare ale secolului douăzeci, precum Roland Barthes și Umberto Eco.

Mai mult decât literatura sa, Sorescu a lăsat o amprentă profundă prin activismul său civic și politic. Ca membru al Academiei Române, a lucrat mult timp pentru a restaura și îmbogăți cultura română, organizând festivaluri artistice și pledând pentru un sistem educațional mai bun. Activismul său civic a dus la numeroase premii în anii următori.

Omul care a marcat generații întregi și și-a consacrat viața pentru arta și cultura românească, Marin Sorescu a continuat să fie unul dintre cei mai influenți și cinstiți oameni din istoria literară a țării sale.