Filmele de groaza au fost una dintre cele mai populare forme de divertisment inca din secolul al XIX-lea, cu numeroase productiile hollywoodiene captand publicul si explorand in acelasi timp ororile care locuiesc in imaginarul colectiv. De la rasfaturile epice pe care le ofera genul horror, la teme tulburatoare care il fac sa se distinga si sa aduca o profunzime la intrebarea "ce se ascunde dupa umbra?" din spatele usii inchise, acest gen cinematografic a ramas in topul preferintelor publicului.

Un film de groaza poate fi recunoscut prin momentele de tensiune create de personajele, nivelul de grosime si detaliul atmosferic, acestea fiind considerate principalele elemente care confera unui producator acea experienta "terifianta". Acesta presupune creativitatea unui regizor de a capta privitorul prin modul in care atmosfera si iluziile sunt construite pe parcursul unei pelicule. Atmosfera angoasanta si "nebunia" sau suspansul pe care o poate crea regizorul devine astfel punctul central pentru ca un film sa fie considerat o adevarata capodopera in acest gen.

In ciuda diverselor prefete cu care sunt aduse in actualitate, povesti mai vechi in genul horror au ramas in constiinta publicului. Mai ales cand vine vorba de filmele de groaza clasice, acestea au fost fixate intr-un loc special in inimile spectatorilor. Romanul lui Bram Stoker, Dracula, si Frankenstein, dupa Shelly, sunt doar cateva dintre lungmetrajele a caror puternica presa mediatica le-au transformat in produse cult care sunt inca renumite si comentate in lumea intreaga.

Chiar daca clasicul gen de horror este foarte popular, cursele sale moderne, bazate pe realisticul intoarcerii deznodamantului, au crescut exponențial, iar numeroasele personaje popularizate vor ramane in constiinta publica mult timp de acum inainte.