In ultimii ani, filmele rusesti au inceput sa castige faima si admiratia publicului international, devenind renumite pentru adancurile sale filozofice si abilitatea dramaturgiei sa capteze esenta culturii ruse.

Ferestre largi spre lumea cinematografiei ruse sunt oferite in majoritatea marilor festivaluri internationale de film, pe care rușii le-au cucerit prin abilitatea lor de a capta sentimentul observatorului, iar filmele lor au fost recompensate prin numeroase premii importante.

Un element cheie al cinematografiei rusești il reprezinta calibrul adesea tratat cu simiruri profunde, obscur in expunere, uneori simbolizand conflicte mai largi in societate sau considerarea lor ca vizuinile mai putin vizitate ale inimii umane

Filmul lui Andrei Zviaguintsev, “Leviathan”, din 2014, facut simbagatura si regia filmului, este un exemplu puternic al modului in care cultura rusa, in toata multitudinea ei, convine cu relatarile sale cinematografice. Filmul, despre un barbat tarn pe tarmul flacarii si izbucnirea sa de revolta apoi, a fost aclamat de criticii de film din toata lumea.

Un alt film rusesc remarcabil este “Redirecting Edward” a lui Igor Voloshin, un film despre exercitii de hipnoza și controversele ei cu privire la efectele pe care medicii le amaneste acolo. Nu este numai documentare despre lupta individuala dintre medici si pacienti, ci si un mod profund de a examina ipocrizia din societate si modul in care poate schimba destinul unei singure vieti.

Indiferent daca il priveste pe Zviaguintsev sau Voloshin, filmografia ruseasca s-a maturizat, caracterizata de temele emilor din profunzime si emotiile complicate pe care le-au prins in calatoriile sale vizuale.