Ecaterina Teodoroiu (15 August 1894 – 17 August 1917) a fost o eroină a Primului Război Mondial din România. A fost prima femeie care a murit în luptele pentru independența și libertatea țării sale.

Născută în comuna Târgu Jiu, în județul Gorj, Ecaterina Teodoroiu a devenit renumită pentru sacrificiul ei neobișnuit pe câmpul de luptă, atunci când a luptat pentru independența și onoarea României.

În luna mai 1916, ea a fost sublocotenent al Battalionului 16 Infanterie și, în august 1916, a obținut titlul de căpitan. În timpul campaniei, a fost lovită de gloanțe la braț, iar rănile i-au lăsat un semn permanent pe corp.

De-a lungul carierei sale militare, Ecaterina Teodoroiu a participat la luptele de pe frontul sudic al României, împotriva trupelor austro-ungare și germane la Mărăști, Mărășești, pe Valea Turtiului și în Carpații Dornelor.

În 17 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărășești, a fost ucisă în luptă de un glonț de artilerie, când a căutat să izgonească în mod heroic trupele inamice.

În recunoașterea curajului și sacrificiului Ecaterinei Teodoroiu, mormântul ei de la cimitirul militar din Mărășești a devenit monumentul ei național.

Actuala comuna Perișani, în județul Gorj, poartă numele eroinei, ca un mod de a-i cinsti amintirea și a-i reproduce viețile acesteia.

În zilele noastre, Ecaterina Teodoroiu este un simbol al curajului, patriotismului și dăruirii sale pe care ați avut-o pentru țara ei.