Baltagul este o nuvela istorica scrisa de Mihail Sadoveanu care a avut prima aparitie in anul 1930. Acest roman se bazeaza pe traditioile si legendele romanesti din zona Moldovei, asa cum indemnata si cu coplesitoarea descriere a naturii deluroase.

Actiunea se desfasoara intr-o comuna din partea de nord-est a tarii, Gura Humorului. Ea se concentreaza pe fragmentarea unei familii, a lui Vitoria Lipan, si rezolvarea unui mister.

Vitoria este sotia lui Cristea Lipan, un pastor cioban care disparu in mod misterios in timp ce incerca sa isi cumpere doua oi. Fata sa, Nechifor Lipan, se preia responsabilitatea de a-si gasi tatal si ii ofera o spada de flex, numita Baltagul, un simbol traditional care tine loc de lege in lumea rurala.

In aceasta calatorie, Nechifor este insotit de omul cel mare, Manole, care impreuna cu alte persoane preocupate de situatie, initiaza o ancheta pentru a descoperi adevarul. Descopera ca crimele au fost virtuite de Zotinca Grangure, un personaj bizar si periculos, ca la judecata crestina a cerut un pedeapsa dramatica si ca Cristea a fost ucis.

Povestea se incheie cu Nechifor care se intoarce acasa cu linistea sufleteasca si cu invataturile oferite de aceasta calatorie, care i-a ajutat sa-si puna in ordine gandurile si sa-si dezvolte o mai buna intelegere a lumii.

Baltagul a atras admiratie din partea criticilor pentru felul in care Sadoveanu prezinta elementele istoriei romanesti si contrastul dintre traditie si modernitate. Pe langa aspectul istoric, novela mai ofera o privire adanca in modul de viata al oamenilor de la sate, accentuand legatura si legatura ei cu natura.

In cele din urma, Baltagul a devenit unul din cele mai iubite romane lui Sadoveanu si unul din cele mai importante ale literaturii romane. Este folosit in cadrul educatiei in ceea ce priveste istoria si religia, si este adesea laudat pentru bogatia sa de idei si teme.