Augustin Viziru (1909 – March 12, 1986) a fost un scriitor, dramaturg și poet român.

Viziru s-a născut în localitatea sătească Penteleu, județul Caraș-Severin, în 1909 și a absolvit Liceul Național din orașul său natal. În 1933, a publicat prima sa carte de poezie și, între 1938 și 1940, a publicat două volume de dramaturgie.

Viziru a fost un membru activ al generației de poeți de la mijlocul secolului al XX-lea, princialiilor: George bacovia, Ion Barbu, și Geo Bogza. Viziru și asociații săi au fost interesați de un mod mai adecvat de a spune adevărul despre oamenii comuni și a se autoexpune.

Modul său de abordare a lirismului a fost unul profund și căutând să confere o semnificație mai profundă. Metaforele și simbolurile lui pot fi găsite în poemele sale, precum: "Eu și trandafirul", "În noaptea de iarnă", și "Lună plină, mâna unui copil".

De asemenea, Viziru a publicat două piese de teatru, Scoica cu mătase și Delir cu izvor. Poveștile corecte și tragediile sale dramatice au permis oglindirea umanității relației sale cu divinitatea.

Augustin Viziru a murit în 1986, la vârsta de 77 de ani, lăsând în urma sa un număr considerabil de poezii și piese de teatru. Opera sa a fost apreciată și recunoscută în toată România.