Camil Petrescu (1894-1957) a fost unul din cei mai importanti scriitori si ganditori interbelici. Nascut in Bucuresti, Petrescu si-a inceput cariera artistica in cadrul Teatrului National din Bucuresti, urmand mai apoi sa se dedice scrisului si journalismului. El a devenit repede un nume important in lumea scrisului si a publicat primele sale lucrari in 1920, o serie de romane si piese de teatru, care sunt considerate unele dintre cele mai bune scrise vreodata.

In afara de romane si piese de teatru, Petrescu a scris si numeroase studii de filosofie, istorie si cultura romaneasca, precum si un studiu de psihologie aplicata cu titlul PsI. Scrierile sale cuprind si discursuri politice si argumente filosofice, analize votate critic care aduc un deserviciu important, atat scolilor academice, cat si cercetarii stiintifice.

Petrescu a publicat numeroase trimiteri la teme literare si filosofice, de la Neoclasicism, la Realism, cat si la curente politice, cum ar fi Conservatorismul si Socialismul. Scrierile sale au ajutat la transformarea Romaniei dintr-o societate traditionala intr-una moderna.

Petrescu a avut un impact semnificativ si asupra generatiilor urmatoare, datorita influentei sale asupra filosofiei interbelice. Lucrari precum Critica suveranului sau reinterpretarile sale ale lui Platon si Aristotel sunt inca admiterea de azi.

In ultimii ani ai vietii sale, Petrescu continua sa scrie si sa faca lectii, fiind venerat de lumea academica. El a murit in Bucuresti, pe 12 februarie 1957.