Valentin Uritescu (n. 15 mai 1879, comuna Urita, județul Argeș — d. 22 februarie 1957, București) a fost un român specialist în fizică și matematică, profesor universitar și membru titular al Academiei Române.

Valentin Uritescu s-a născut la 15 mai 1879 într-un sat de lângă Pitești, județul Argeș, pe atunci parte a unui cazac- lunca Chiojdului. El a început școala primară în satul său natal, urmată de o şcoală generală la Brezoi, a cărui absolvire a avut loc în anul 1897.

În 1898, Valentin Uritescu s-a înscris la Facultatea de Matematică şi Fizică a Universității din București, iar în 1902 a obținut titlul de doctor în filosfie cu lucrarea sa intitulată „Aerodinamică”. A lucrat, de asemenea, ca profesor de fizică, geometrie comparativă și astronomie la Liceul Ștefan cel Mare din București, iar ulterior și-a început cariera universitară aici, profesand fizica, matematica și astronomia.

În 1924, Valentin Uritescu a fost ales membru titular al Academiei Române, iar în anul 1934 „au fost luate in considerare cercetarile” lui în „neuralgia faciala si paraplejice, trigentiometria”. Eroul nostru a realizat și a publicat numeroase lucrări științifice în domeniul său de interes, precum și traduceri ale anumitor lucrări de geometrie a lui Euklid și publice scrise de Ioan Botezatorul.

Cea de-a treia călătorie a lui Uritescu în străinătate a constat în o vizită la Japona și China în anul 1938 unde s-a concentrat pe studiul lingvisticii chinezești.

În anul 1942, Uritescu a primit premiul Kogălniceanu pentru lucrarea sa „Geometrie Elementara Clasica” și a lansat o editie modernizată a operei lui Euclid.

În 1957 s-a stins din viaţă în Bucureşti, la vârsta de 78 de ani. În memoria sa, au fost distribuite două medalii în anul 1959 și un premiu de 5000 de lei pentru jurnaliștii și scriitorii care contribuie la promovarea valorii contribuției sale pentru științele fizicii.