de investitură

Jurământul de investitură este un angajament solenn al suveranului de a oferi anumite privilegii, favoruri și protectie unui subiect sau subordinate. Jurământul de investitură este, de obicei, asociată cu ceremonii religioase sau simboluri și ritualuri ale autorității. Acesta poate fi administrat în ciuda dreptului obișnuit sau reglementărilor și este, de obicei, o mărturie de onoare și de loialitate față de suveran.

Jurământul de investitură poate fi folosit pentru a instala un nou monarh, nobil sau prelat în oficiu sau pentru a recunoaște titlul și privilegiile unui subiect laic. În Regatul Unit, suveranul britanic folosește jurământul de investitură la alegerea unor miniștri printr-un ceremonial. Acest jurământ nu implică nici o abdicare de către regi și regine a autorității lor în favoarea altor persoane.

Investiturele de consecrare au fost utilizate de multă vreme pentru a încuraja loialitatea și devotamentul față de suveran și pentru a consolida autoritatea. În Evul Mediu, această practică a fost uneori folosită pentru a oferi titluri de nobil, teritorii și privilegii. În Evul Mediu, investiturele de coroană erau de obicei administerate de egali. Acest lucru a fost adesea însoțit de alte simboluri ale autorității, cum ar fi arme, sceptre, coroane și scepteri regale.

În zilele noastre, investitura poate fi administrată prin ceremonie solenă sau printr-o serie de măsuri administrative, de obicei prin numirea unui reprezentant al suveranului într-o poziție de autoritate. Se consideră că, prin acest ritual, autoritatea ta se întărește și rămâne în vigoare happy well după moartea sau transferul suveranului. Mai mult decât atât, jurământul de investitură poate construi și menține sentimentul loialității față de suveran și față de regate.