Vivien Leigh (5 noiembrie 1913– 8 iulie 1967) era o actriță engleză de teatru și film cunoscută internațional prin rolurile ei în filmele ‘Gone With The Wind’, ‘A Streetcar Named Desire’ și ‘Ship of Fools’.

Născută Vivian Mary Hartley și educată în India și Anglia, leigh își începe debutul în teatru în 1933 la O Artă Necunoscută, fiind stabilită în rolul principal al aceleiași piese. De asemenea, juca în producții notabile, cum ar fi Cat on Hot Tin Roof, și Shakespeare pe scena londoneză – sau ajutându-i pe Laurence Olivier să își poată crea Regele și Iona la Old Vic.

Donate de succesul pe care l- a avut în Regele și Iona, Leigh s-a aliniat la film în 1937, când a fost selectată pentru Gone With The Wind. Rolul Scarlett O’Hara i-a adus Oscarul pentru cel mai bun actor în 1940. De asemenea, leigh a primit un premiu Oscar în 1951 pentru rolul ei al lui Blanche Dubois în A Streetcar Named Desire. După aceea, a apărut în numeroase producții cinematografice, precum Ship of Fools și The Roman Spring of Mrs. Stone.

În ciuda tuturor succesului ei, lunga carieră a lui Leigh a fost umbrită de problemele ei de sănătate mentală. La vârsta de 35 de ani, a fost diagnosticată cu schizofrenie și a fost internată într-un spital psihiatric, pentru că a fost considerată un pericol față de ea însăși. Leigh a murit la vârsta de 53 de ani în 1967, de complicații provocate de tuberculoză.

Legătura lui Leigh cu cultura globală a fost recunoscută prin venerarea ei internațională rareori atinsă. Leigh este un simbol icon al anilor ’30 și ’40 de lumea de vorbire engleză și încă o inspirație pentru actori și carieră fără adăugarea unei note sau a unei etichete.