Sângele uman poate fi grupat în patru grupuri distincte, împreună cu factorii Rh și AB: A, B, AB și 0. Fiecare grupă de sânge are propriile sale caracteristici unice și, prin urmare, reacționează diferit la tratamentele sale specifice.

Grupa A este cea mai comună, fiind întâlnită la aproximativ 46% din populația globului. Această grupă de sânge poate fi identificată prin antigenele A și B și prin scăderea prezenței factorului Rh (Rhesus).

Grupa B este al doilea grup de sânge cel mai frecvent, ce reprezintă aproximativ 24% din populația mondială. Acesta prezintă antigenul B și este asociat cu prezența factorului Rh.

Grupa AB – ce reprezintă aproximativ 6% din populația globală – posedă atât antigenul A cât și antigenul B, dar nu conține factorul Rh.

Grupa O – ce are cea mai mare populație (aproximativ 26%) – include antigenul A și este asociată și cu factorul Rh.

În plus, există și factorii Rh și AB, în care factorul Rh poate fi prezent sau absent și factorul AB poate fi pozitiv sau negativ. Acestea oferă o importantă predicție asupra susceptibilității unei persoane față de anumite boli și condiții medicale.

De asemenea, există diverse alte combinații și subgrupe ale acestor grupuri, cum ar fi: A1, A2, B1, B2 etc. Aceste subgrupe sunt determinate prin cantitatea diferită de antigene și enzime prezente în sânge și joacă un rol important în compatibilitatea sângelui în transfuzii, precum și în susceptibilitatea față de anumite tipuri de sângerare și boli.

În total, există 8 grupe de sânge și 36 de sub-tipuri, facând să fie la fel de unic ca și persoana care o posedă. Aceste clasificări sunt extrem de importante pentru planificarea și prognosticarea tratamentelor corecte și eficiente.