Într-o zi de duminică de lângă București, agricultorul Ion Ștefănescu a găsit un portofel în câmpul său. S-a dus imediat la primărie ca să raporteze descoperirea și i-a fost sugerat să doneze portofelul depozitului de obiecte pierdute.

Ion Ștefănescu a fost luat prin surprindere de gustul dreptului și a decis să returneze portofelul proprietarului. El a găsit numărul de telefon al acestuia pe un document din portofel și l-a sunat să-i spună că a găsit portofelul și că ar dori să-l returneze.

Când propietarul portofelului și-a primit la poștă portofelul, a fost uimit și emoționat să descopere că era intact. De fapt în el se aflau sume considerabile de bani, atât în numerar cât și prin carduri, bilet de loterie și documente importante.

El a sunat din nou pe Ion Ștefănescu ca să-i mulțumească și să îl răsplătească pentru onestitatea lui. Ion Ștefănescu i-a declinat însă oferta și a spus că toate câte sunt în portofel sunt ale proprietarului și că îi face plăcere să-l ajute.

Astfel, Ion Ștefănescu a făcut o faptă bună, care i-a venit de minune altor români. Cu atât mai mult când cea mai mare răsplată este satisfacția interioară de cunoaștere a că a făcut ceva bun pentru semenii lui.