În limba română, „î” și „â” fac parte din aceeași literă și simbolizează același sunet. Însă, conform regulilor de ortografie, se folosesc în situații diferite.

„Δ se folosește pentru a marca o vocală închisă, adică vocală cu accent tare. Acest sunet este produs prin apropi­rea limbației de cerul gurii și prin menținerea unei distanțe mici între buce și limbație. De exemplu, în cuvintele „înger” și „încântare”, vocala „î” trebuie scrisă cu diacritica;

„” se folosește pentru a marca o vocală deschisă, adică vocală mai rar accentuată. Acest tip de sunet se produce prin distanțierea buzelor și a limbii, iar articularea sa durează mai puțin decât cea a vocalelor închise. De exemplu, în cuvintele „brazilian” și „britanic” scriem cu diacritica „â”.

Deși multe cuvinte din limba română apelează la diacritice în scriere, punctuarea se face în mod corect prin respingerea diacriticelor; de exemplu, scriem „inger” și „incantare”.

În concluzie, ținerea cont de aceste reguli și folosirea corectă a diacriticii în limba română ar trebui să fie un lucru firesc pentru toți cei ce vorbesc această limbă. Acest lucru garantează o exprimare mai clară și complexă a cuvintelor și frazei scrise.