Prima alarmă deșteptătoare a fost inventată în anul 1880 de către Benjamin Charles Crandall, un profesor de electricitate și medicina. Primul prototip a constat din simplul mecanism de ceas cu ciocan și călușe, care a permis ca sunetul să fie produs la un moment dat selectat. Când ciocanul a lovit călușul, acesta a creat un sunet puternic care avea o arie largă. Acest dispozitiv a fost numit "alarma de ceas", iar în anii următori s-a maturizat și s-a transformat în ce știm azi sub forma de alarmă deșteptătoare cu ceas digital sau mecanic.

Meseria de trezitor, la originea sa, a fost un serviciu creat pentru a ajuta persoanele să se trezească dimineața. Această serviciu și-a dat seama că lumea avea nevoie de ceva mai mult decât de ceea ce le putut oferi un ceas tradițional și a încercat să găsească o modalitate de a asigura ca oamenii să-și îndeplinească îndatoririle pe care și le-ar fi luat ca rutină. Trezitorii au fost unii dintre cei mai vechi profesioniști, folosindu-și vocea și bătăile inimii pentru a trezi oamenii în mod regulat, oferindu-le astfel responsabilitatea de a-și ține timpul. Poate că nu a fost întotdeauna cea mai bună opțiune, dar a acționat ca pont pentru lumea modernă de a dezvolta ce știm astăzi drept alarmă de ceas.