Cuvântul "şmecher" are origini îndepărtate în limba română, este un cuvânt frecvent folosit de români și a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVI-lea. Acest cuvânt se referă la o persoană destul de inteligentă, suficient de abilă să controleze o situație și să obțină rezultatul dorit. În general, aceasta este o persoană care poate găsi calea cea mai eficientă prin care să rezolve un probleme și să reziste în fața schimbărilor.

Cuvântul "şmecher" este considerat a fi originea cea mai veche a cuvântului românesc "sme" care înseamnă un anumit fel de haine pe care bărbații foloseau pentru a se pune în evidență și a-și arăta statutul social în societate. Cuvântul "şmecher" a fost folosit ca sinonim pentru persoana care înțelegea și folosea această tendință, fiind tras din cuvântul "sme".

De-a lungul anilor, cuvântul "şmecher" a fost folosit pentru a descrie o persoană care știe să se descurce bine în viață si este capabilă să facă față presiunilor, să creeze opurtunității și mijloace de a rezolva diverse lucruri. În general, aceasta este o persoană superioară celorlalți din punct de vedere intelectual și social, care folosește abilitățile sale și cunoaștețele pentru a-și atinge scopurile.

Așadar, cuvântul "şmecher" poate fi folosit pentru a descrie o persoană cu o gândire diabolică, o persoană care știe ce vrea și care știe ce face. Acesta reprezintă caracteristica de inteligență și dezbaterea în sensul corect al cuvântului, abilitățile persoanei de a-și atinge obiectivele relevante, și abilitățile persoanei de a gândi inteligent.