Nicolae Grigorescu a fost unul dintre cei mai importanti pictori eminesceni, iar motivul pentru care avea o pasiune pentru carul cu boi se datoreaza faptului ca acest simbol reprezinta vechea bucatarie romaneasca. Acest car era folosit de catre boierii de pretutindeni si era vazut ca fiind un simbol al stilului de viata rustic si agricol. Boierii si taranii din judetele istorice ale tarii isi tineau acest car ca simbol al bogatiei lor si interactiunii acestora cu natura.

De asemenea, acest car era folosit pentru transportul produselor agricole prin comertul rural, odata ce aceste produse se adunau si se transportau catre pietele din vecinatate. Motivul pentru aceasta pasiune a lui Grigorescu pentru carul cu boi poate fi si faptul ca scenele lui de bucatarie desenate, in care erau prezenti boii, erau folosite ca simboluri literare ale taramului istoric al Romaniei.

Aceasta pasiune de-a lungul anilor pentru carul cu boi a dus la creatia unei colectii intregi de picturi celebre, in care se vad boii in toata frumusetea lor in mijlocul naturii. Grigorescu a fost intotdeauna fascinat de frumusetea subiectelor sale si de conceptul de a reflecta realitatea despre stilul de viata agrar. Acest car cu boi era adeseori prezent in picturile sale, de la sezlongurile de iarba pe care stateau boii sau scene in care erau prezentate localitatile din acea perioada.

In concluzie, pasiunea lui Grigorescu pentru carul cu boi este inteleasa prin prisma conexiunii pe care a facut-o intre stilul de viata traditional si realitatea istorica. Acest simbol a devenit sinonim cu stilul de viata rural si obiceiurile taranilor din Romania din perioada respectiva, reprezentandu-le cultura si istoria. Pictorul a simtit aceasta conexiune si a facut astfel carul cu boi un subiect de pictura popular.