Oamenii preistorici se foloseau de lumină pentru a găsi hrană, a face vânătoare, dar mai ales pentru a se îndrepta spre peșterile în care și-au făcut adăpost. Din nefericire, documentația și informațiile despre cum au luminat preistoricii salba de peșteri şi alte adăposturi din acele vremuri sunt extrem de rare.

Principala metodă pe care oamenii preistorici o foloseau pentru a lumina peşterile era arderea lemnului și a combustibilului vegetal sau animal. Din această cauză, unii cercetători susţin că focul, pentru prima dată descoperit prin căutarea alimentelor şi a adăposturilor, a avut aceeași importanța dată deopotrivă lumii materiale și lumii spirituale. Desigur, aceste inflamaţii ardeau de obicei pe la marginea peretilor peşterii, unde preistoricii aveau probabil mai multă siguranţă faţă de înjumatăţirea hainelor din preajmă.

Erau preistorici, de asemenea, capabili să producă uneori flăcări prin fricţiunea lemnelor. Acest tip de producţie de lumină a fost utilizat în peșteri atât de mult timp încât chiar și în vremurile preistorice au existat unele metode sofisticate de a produce foc.

În concluzie, în ciuda lipsei documentelor, a putut fi stabilit faptul că preistoricii erau înrăiţi în a folosi focul pentru a lumina peşterile şi alte refugii căutate. Din punct de vedere spiritual şi practic, focul era cu siguranţă cheia succesului pe care preistoricii l-au realizat prin experienţele lor de adăpostire.